Treceți la conținutul principal

De ce au devenit ineficiente antibioticele?

Rezistenta la antibiotice a bacteriilor reprezinta o problema serioasa in ziua de azi.
In ultimul timp au aparut tot mai multe tulpini de bacterii rezistente la antibiotice si oficial se da vina pe populatie, pe faptul ca oamenii iau prea multe antibiotice dar adevarul este altul. Daca nu sunt rezultatele unor acte de bioterrorism aceste bacterii sunt produse secundare ale industriei carnii
Crescatoriile de pasari sunt adevarate pepiniere pentru aceste bacterii periculoase. Puii sunt indopati cu antibiotice care le distrug flora intestinala, facandu-i sa creasca mai mari. Milioane de pui inghit tone de antibiotice, ceea ce contribuie la o selectie in favoarea tulpinilor de bacterii mutante, cu gene pentru rezistenmta la antibiotice. Aceste gene se gasesc la nivelul ADNului plasmidial, iar alelele care dau rezistenta la antibiotice pot aparea si in urma unor mutatii spontane. In plus o bacterie rezistenta la antibiotice poate da si altor bacterii aceste gene printr-un fenomen de transmitere a genelor plasmidiale de la o bacterie la alta. Probabilitatea ca acest lucru sa se intample creste odata cu numarul de pasari si de bacterii care insotesc aceste pasari. Intr-un complex de pasari exista un numar impresionant de bacterii, o cifra astronomica, care poate fi comparata cu numarul stelelor din mai cel putin 100 de  galaxii. Daca exista si radiatii sau substante cu efect mutagen (pot fi si pesticide perezente in furajul puilor) probabilitatea creste si mai mult, crescand rata mutatiilor.
Odata aparute prin mutatii, tulpinile rezistente la antibiotice supravietuiesc dupa tratamentul agresiv cu antibiotice si neavand concurenti se inmultesc necontrolat.
Carnea de pui este plina de asemenea bacterii care ajung in organismal nostrum in urma ingerarii acestui aliment, la fel ca si deseurile rezultate din industria cresteii pasarilor (dejectii, deseuri de abator etc) care odata ajunse in mediu contamineaza apele si solurile.
Numarul de bacterii rezistente la antibiotice "produse" intr-o crescatorie de pui este miliarde de ori mai mare decat numarul de asemenea bacterii care pot sa apara daca un om obisnuit ia atibiotice.
Aceasta problema nu este recunoscuta si in loc sa se ia masauri impotriva fabricilor de bacterii rezistente la antibiotice din industria carnii se loveste tot in omul de rand care cand are nesansa sa faca o infectie trebuie sa alerge din medic in medic ca sa-i fie permis sa cumpere antibioticele de care are nevoie, in unele situatii acest lucru ducand la intarzieri care pot fi fatale.
Este posibil ca aparitia si raspandirea bacteriilor rezistente la antibiotice sa nu fi o intamplare ci consecinta unui act facut cu buna stiinta, a unui act de bioterrorism, atata timp cat pentru obtinerea bacteriilor rezistente la antibiotice prin inginerie genetica nu este nevoie de cine stie ce laborator dotat cu tehnologie de varf, aceste putand fi obtinute foarte simplu prin tehnologii de transfer genetic cu ajutorul enzimelor de restrictive si a vectorilor plasmidial sau virali. Chiar si studentii faceau treaba asta in laboratoarele saracacioase ale universitatilor si ar putea sa o faca oricine, chiar si intr-un laborator din Afganistan. Orice terrorist care cunoaste tehnologia respectiva ar putea sa produca bacterii  cu gene pentru virulenta si rezistenta la antibiotice si sa le dea drumul in mediu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cariotipul

Cariotipul este reprezentat de totalitatea caracterelor morfologice (numar, marime, forma, pozitia centromerului, constrictiile) ale cromozomilor dintr-o celula diploida.Grafic poate fi prezentat printr-o "harta" numita cario- sai idiograma , in care perechile de cromozomi omologi sunt asezati in ordinea descrescanda a lungimii. Cromozomii sexuali sunt cromozomi X submetacentrici si cromozomul Y submetacentric mic. Cariotipul unei specii se obtine prin fotografierea cromozomilor metafazici, obtinuti din metafazele limfocitelor din culturi, stimulate sa se dividă cu fitohemaglutinine si blocate in metafaza prin adaus de colchicina, un alcaloid ce împiedica asamblarea fusului de diviziune. Din fotografiile obținute se decupează cromozomii si se aranjeaza in cariotip, putandu-se identifica grupele de cromozomi, fara a se putea preciza cu certitudine perechea. Identificarea fiecarei perechi se face prin folosirea tehnicilor de bandare, tehnici care permit punerea in evi

Cromozomii

  Cromozomul este alcătuit dintr-o macromolecula de ADN, in constructia caruia intra mai multe gene lincate. Cromozomii indiferent de modul de organizare fizica si moleculara,sunt unitati genetice permanente,care isi conserva individualitatea,proprietatile structural- functionale si se transmit prin auto-aplicare de-a lungul generatiilor celulare. Exista doua tipuri de cromozomi: -cromozomul de tip procariot -cromozomul de tip eucariot. 1) Cromozomul de tip procariot: -este caracteristic bacteriilor si algelor albastre-verzi -are o organizare relativ simpla si este format dintr-o macromolecula de ADN,dublu catenara,elicala circular covalent inchisa , cu o varietate de proteine. GENOMUL VIRAL: este alcatiut dintr-o molecula de ADN (acidul dezoxiribonucleic) sau ARN (acidul ribonucleic), unucatenara sau bicatenara,liniara sau circulara,inchisa intr-un invelis de proteine. - are o functionalitate particulara -la viroizi genomul este in exclusiv ADN -la eucariot

Dovezi indirecte ale evolutiei furnizate de anatomia comparata si de embriologie

Dovezi ale anatomiei comaparate. Comparându-se organizarea corpului la viețuitoare deosebite intre ele, s-a observat existenta unor asemănări evidente. Asemenea observatii au fost generalizare intr-o știința biologica aparte- anatomia comparata- întemeiata de Georges Cuvier (1769-1832). Referitor la animale anatomia comparata arata ca exista organe ce indeplinesc functii cu totul deosebite dar care au o structura generala identice.Asa de exemplu mana omului serveste la apucat diverse obiecte dar si al alte operatii(manuirea obiectelor, scrisul, etc); membrele calului sunt organe de alergat; membrele anterioare ale liliacului folosesc la zbor; ale delfinului la inot etc.Cu toate acestea, scheletul membrelor anterioare la mamifere prezinta o structura generala identica, oricat de modificate ar fi aceste oase, Identitatea planului de organizare a scheletului membrelor anterioareeste evidenta Organele cu functii diferite, dar cu origine si plan de organizare generala identice se numes