Dovezi indirecte ale evolutiei furnizate de anatomia comparata si de embriologie

Dovezi ale anatomiei comaparate. Comparându-se organizarea corpului la viețuitoare deosebite intre ele, s-a observat existenta unor asemănări evidente. Asemenea observatii au fost generalizare intr-o știința biologica aparte- anatomia comparata- întemeiata de Georges Cuvier (1769-1832). Referitor la animale anatomia comparata arata ca exista organe ce indeplinesc functii cu totul deosebite dar care au o structura generala identice.Asa de exemplu mana omului serveste la apucat diverse obiecte dar si al alte operatii(manuirea obiectelor, scrisul, etc); membrele calului sunt organe de alergat; membrele anterioare ale liliacului folosesc la zbor; ale delfinului la inot etc.Cu toate acestea, scheletul membrelor anterioare la mamifere prezinta o structura generala identica, oricat de modificate ar fi aceste oase, Identitatea planului de organizare a scheletului membrelor anterioareeste evidenta
Organele cu functii diferite, dar cu origine si plan de organizare generala identice se numesc organe omoloage. Este logic sa presupunem ca identitatea planului unic de structura denota originea comuna, iar diversitatea de conformație, de amănunt a scheletului membrelor anterioare este rezultatul evoluției divergente, desfasurata in conditii deosebite, scheletul membrelor avand de indeplinit, la diverse grupe de mamifere, functii deosebite.
Se gasesc si organe care au functii similare, dar structura generala cu totul deosebita.Ele se numesc organe analoage.Astffel, membrele delfinilor si inotatoarele pestilor servesc la inot, îndeplinind aceeasi functie, dar planurile lor de organizare sunt total diferite.Afinitatea intre astfel de organe este doar o aparenta.Deosebirea de structura este consecinta deosebirii de origine, a lipsei de descendenta comuna.Asemănarea este numai rezultatul evolutiei convergente in conditii funcționale identice.
Bazat pe cercetari de anatomie comparata a plantelor , poetul si naturalistul Johan Volfgang Goethe(1749-1832)a emis, inca inaintea lui Darwin, o conceptie evolutionista, demonstrand ca florile sunt frunse transformate in organe de reproducere.
Pe baza cunoasterii organelor omoloage si analoage, anatomia comparata studiaza organizarea unor verigi de legatura a formelor de tranzitie ipotetice intre diverse grupe de animale prin comparatie. Astfel, s-a elucidat originea tetrapodelor. pe baza analizei comparative a scheletului membrelor de la pestii fosili din Paleozoic si de la stegocefali, cele mai vechi tetrapode, astazi disparute, s-a ajuns la concluzia ca stramosii stegocefalilor au fost pestii crosopterigieni. Acestia aveau, ca si tetrapodele scheletul membrelor alcatuir din trei segmente succesive, iar aripioara lor pectorala era pedunculata, muscuoloasa. Vezica inotatoare cu functie de plămân era atașata ventral de tubul digestiv ca si plamanii tetrapodelor. Prototetrapodul, ipoteticul stramos al stegocefalilor, nu poate fi insa si si stramosul amfibienilor actuali, deoarece deosebirile anatomice intre amfibieni si stegocefali sunt foarte mari. Tot pe baza anatomiei comparate s-a aratat ca amfibienii actuali provin, de asemenea, din crossopterigieni, dar independent de stegocefali, din alt trunchi. Prin analiza comparativa a regiunii anterioare a craniului s-a ajuns la concluzia ca anurele descind dintr-un grup de crossopterigieni de apa dulce din Devonian, iar urodelele dintr-un alt grup de pesti crossopterigieni
Anatomia coparata vegetala a imaginat, de asemenea, intre grupe net distincte. Ferigile sunt deosebite de conifere, dar ambele grupe descind dintr-un stramos comun, care avea frunze de feriga, dar si flori