Treceți la conținutul principal

Cresterea mollilor

Moliile pot deteriora materialele textile de origine animala (lana, blanuri etc) si din acest motiv este necesara cresterea lor pentru testari de laborator

PRINCIPIUL METODEI

Insectele sunt cultivate pe medii nutritive adecvate, in conditii atmosferice controlate. Culturile sunt cernute si larvele sunt colectate pentru a fi folosite in testari de laborator

INSECTELE UTILIZATE



-        Attagenus piceus(Oliv) = Attagenus megatoma


-        Attagenu flavipess (Le Conte) = Anthrenus vorax

-        Tineola bisselliella

-        Tinea Pellionella



APARATURA

Recipiente de crestere – borcane de sticla cu un volum si o forma potrivita, acoperite cu
o plasa de metal sau o panza care sa asigurea aerisirea dar sa nu permita iesirea insectelor

Sitele de testare, cu ochiurile de dimensiuni standard dupa cum urmeaza:

0,180 mm
0,8 mm
1 mm
1,25 mm

MEDIU NUTRITIV


Pentru intretinerea culturilor de insecte este necesar sa avem un mediu nutritiv cu care sa hranim larvele sau mai pe intelesul tuturor sa avem ce sa le dam larvelor sa manance 
Sunt descrise 6 tipuri de mediu nutritiv pentru cresterea daunatorilor textilelor dupa curm urmeaza:

Mediul 1

Faina de peste                   70 g
Malai                                 25 g
grojdie de bere pudra         5 g

Amestecul trebuie sa fie suficient de bine maruntit incat sa poata trece printr-o sita cu ochiurile de 0,8 mm

Mediul 2

Lana nevopsita este tratata cu o soluti de colesterol dizolvat in produs petrolier usor (punctul de fierbere intre 60 si 80 C) pentru a obtine un depozit de 1% sterol pe material. Solventul este indepartat prin incalzire si materalul este tratat cu o suspensie de drojdie de bere asfel incat dupa uscare intre 50 si 80% dintre drojdii sa ramana depuse pe material
Mediul 3

Caseina (asfel incat sa treaca prin sita cu ochiuri de 0,180 mm)                                       45 g
Faina de cazeina                                                                                                            45 g
Drojdie de bere pudra                                                                                                      9 g
Colesterol                                                                                                                        1 g

Mediul 4

Lana proaspata, neprelucrata impregnata cu colesterol si drojdie de bere

Mediul 5

Caseina pura                                                                                                46 g
Guloza                                                                                                         46 g
Drojdie de bere                                                                                              5 g
Amestec potrivit de saruri minerale                                                                  2 g
Colesterol                                                                                                       1 g

Elementele trebuie sa fie maruntite fin si amestecate uscate

Mediul 6

Lana alba pieptanata impregnata cu o solutie de drojdie de bere 5%


PROCEDURA

Conditii de crestere

Folositi conditiil de temperatura si umiditate descrise in clauza 4 pentru cresterea larvelor

Mentinerea culturilor

Attagenus piceus(Oliv) = Attagenus megatoma

La intervale de 4 luni strecurati cultura in mediul nutritiv 1. Larvele care trec prin sita cu ochiurile de 1,25 mm dar nu trec prin cea de 1 mm vor fi folosite pentru testari (aceasta strecurare a trebui sa dea larve intre 4,5 si 6,5 mg).
Puneti adultii si larvele pre mari pentru teste in mediu proaspat. Pneti materialul care trece prin sita de 1,25 mm care contine larve mici intr-un recipient separat, cu o masa egala de mediu proaspat. Dupa inca 4 luni nu trebuie sa existe in aceste recipiente larve care sa poata trece prin sita de 1,24 mm

Attagenus flavipes (Le Conte) = Anthrenus vorax

Bucatile de material (mediul 2) sunt infestate cu insecte adulte. Daca este nevoie se adauga mediu proaspat. Dupa 11 saptamani se indeparteaza excesul de material si se strecoara cultura  ca si in cazul speciei de mai sus. Larvele care sunt retinute de sita cu ochiuril de 1 mm vor fi folosite pentru incercari (larve de 0,8-1,2 mg)

Tineola bisselliella

Metoda 1

Mediul 3 este infestat cu insecte adulte. Dupa 24-26 de sile acesta este trecut printr-o sita cu ochiurile de 1,25 mm. Ouale retinute de sita sunt luminate de la inaltimea de 30 cm cu o lampa de 100 W.

Larvele potrivite pentru testari, care trebuie sa cantareasca intre 0,8 si 1,2 mg eclozeaza si fug de lumina. Larvele nefolosite sunt reintroduse in mediul nu tritiv pentru propagarea culturii.

Metoda 2

Este similara cu metoda 1 dar se foloseste mediul 4

Metoda 3

Este similara cu metoda 1 dar se foloseste mediul 4

Tinea Pellionella

Pentru a incepe o cultura introduceti in fiecari zi adulti proaspat iesiti din pupa intr-un recipient de sticla unde sa depuna oua. In fiecare dimineata scoateti oulae incersand borcanul
intr-un vas de sticla. Culturile cu un numar cunoscut de oua (150-200) sunt incepute intr-un recipient de crestere, hranite de mediul 5. Larvele eclozeaza in 5-6 zile. Fiecare cultura contine intre 150 si 200 de larve care cand vor ajunge la varsta de 24-27 zile vor fi utilizate ca insecte de testare




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cariotipul

Cariotipul este reprezentat de totalitatea caracterelor morfologice (numar, marime, forma, pozitia centromerului, constrictiile) ale cromozomilor dintr-o celula diploida.Grafic poate fi prezentat printr-o "harta" numita cario- sai idiograma , in care perechile de cromozomi omologi sunt asezati in ordinea descrescanda a lungimii. Cromozomii sexuali sunt cromozomi X submetacentrici si cromozomul Y submetacentric mic. Cariotipul unei specii se obtine prin fotografierea cromozomilor metafazici, obtinuti din metafazele limfocitelor din culturi, stimulate sa se dividă cu fitohemaglutinine si blocate in metafaza prin adaus de colchicina, un alcaloid ce împiedica asamblarea fusului de diviziune. Din fotografiile obținute se decupează cromozomii si se aranjeaza in cariotip, putandu-se identifica grupele de cromozomi, fara a se putea preciza cu certitudine perechea. Identificarea fiecarei perechi se face prin folosirea tehnicilor de bandare, tehnici care permit punerea in evi

Cromozomii

  Cromozomul este alcătuit dintr-o macromolecula de ADN, in constructia caruia intra mai multe gene lincate. Cromozomii indiferent de modul de organizare fizica si moleculara,sunt unitati genetice permanente,care isi conserva individualitatea,proprietatile structural- functionale si se transmit prin auto-aplicare de-a lungul generatiilor celulare. Exista doua tipuri de cromozomi: -cromozomul de tip procariot -cromozomul de tip eucariot. 1) Cromozomul de tip procariot: -este caracteristic bacteriilor si algelor albastre-verzi -are o organizare relativ simpla si este format dintr-o macromolecula de ADN,dublu catenara,elicala circular covalent inchisa , cu o varietate de proteine. GENOMUL VIRAL: este alcatiut dintr-o molecula de ADN (acidul dezoxiribonucleic) sau ARN (acidul ribonucleic), unucatenara sau bicatenara,liniara sau circulara,inchisa intr-un invelis de proteine. - are o functionalitate particulara -la viroizi genomul este in exclusiv ADN -la eucariot

Dovezi indirecte ale evolutiei furnizate de anatomia comparata si de embriologie

Dovezi ale anatomiei comaparate. Comparându-se organizarea corpului la viețuitoare deosebite intre ele, s-a observat existenta unor asemănări evidente. Asemenea observatii au fost generalizare intr-o știința biologica aparte- anatomia comparata- întemeiata de Georges Cuvier (1769-1832). Referitor la animale anatomia comparata arata ca exista organe ce indeplinesc functii cu totul deosebite dar care au o structura generala identice.Asa de exemplu mana omului serveste la apucat diverse obiecte dar si al alte operatii(manuirea obiectelor, scrisul, etc); membrele calului sunt organe de alergat; membrele anterioare ale liliacului folosesc la zbor; ale delfinului la inot etc.Cu toate acestea, scheletul membrelor anterioare la mamifere prezinta o structura generala identica, oricat de modificate ar fi aceste oase, Identitatea planului de organizare a scheletului membrelor anterioareeste evidenta Organele cu functii diferite, dar cu origine si plan de organizare generala identice se numes