Elementele genetice mobile sau transpozabile au fost descoperite în anul 1940 de către cercetatoarea americană Barbara McClintock pe baza unor experienţe efectuate la porumb. Pentru această desoperire, confirmată ulterior la nivel molecular, B. McClintock a primit Premiul Nobel în anul 1983. Studiind pigmentarea boabelor de porumb, B. McClintock a ajuns la concluzia că modificările care se observă în pigmentaţia acestor boabe se datoresc unor elemente genetice mobile care pot circula în cadrul genomului, având posibilitatea de a se insera în interiorul diverselor gene, determinând blocarea sau inactivarea parţială a acestora. Potrivit concepţiei Barbarei McClintock, aceste elemente mobile sunt dotate cu informaţie genetică şi, în acelaşi timp, cu elemente de control care pot produce un fenotip mutant. Aceste unitaţi genetice săritoare pot determina chiar restructurări cromozomale. Elementele genetice mobile au fost semnalate atât în genomul procariotelor, cât şi în cel al...